Manastirea Secu

Mareste imaginea.

Manastirea Secu este una dintre vechile vetre monahale ortodoxe din judetul Neamt. Aflata intre localitatile nemtene Vanatori si Pipirig, manastirea a fost construita in anul 1602, de catre marele vornic Nestor Ureche, tatal marelui cronicar Grigore Ureche, pe locul unei mici sihastrii, numita atunci "Schitul lui Zosima", asezamant intemeiat in anul 1564.

Manastirea Secu - scurt istoric

Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca, a carei vechime se ridica la aproape cinci sute de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamt, pe valea paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume, "Schitul lui Zosima".

 

Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550, de catre doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte, la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.

Acelasi domnitor, anume Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamt, daruindu-le calugarilor de pe valea paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla acum o fresca cu Sfantul Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de voievodul Petru Rares, pisanie care s-a deteriorat, din cauza asprimii vremurilor.

 

In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579; 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri. Astfel, spre sfarsitul secolului al XVI-lea, schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic.

In secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, in forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor, careia ii aseaza drept hram "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul", sarbatorit in fiecare an, la data de 29 august.

 

Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei, sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste saptezeci de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de "mare vornic", fiind judecatorul principal al tarii si "mai marele curtii domnesti".

Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii, asa cum erau inzestrate toate manastirile domnesti in vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind ieroschimonahul Dosoftei.